„Poliţistul agramat”, o specie tot mai des întâlnită pe meleagurile teleormănene

Miliţieni sau, mai nou, poliţişti, oameni ai legii din municipiul reşedinţă de judeţ au ajuns subiect de bârfă, motive de zeflemea sau paria societăţii. Singurele atribute sunt fluieraşul de miliţian, identic cu cel al arbitrului de fotbal, şi monitorul digital, interpus între omul cu multe trese şi colegul său cu mai puţine trese, dar pe care miliţianul modern l-a învăţat după multe ore de pregătire informatică. Şi totuşi se uită la el ca viţelul la poarta... albă midia năvodari! Nici nu-i greu de înţeles, atâta vreme cât fostul miliţian, absolvent de 8 clase din timpul lui Ceauşescu, 12 după caz, a învăţat cu vârf şi îndesat doar depănuşatul porumbului, la orele de pregătire pentru agricultură.
Revenind la subiect, miliţienii de ieri i-au prostit şi pe poliţiştii de astăzi, într-o formă modernă, evident, cu pixuri de ultimă generaţie care înregistrează audio şi video mesajele de la receptor la emiţător, ca apoi, miliţianul... de ultimă generaţie, să le folosească la tot pasul. Din informaţiile noastre, pixul cu pricina poate fi folosit de agentul de circulaţie ca mijloc de şantaj sau ca imagine... on-line pentru un post de televiziune sau altul. Raţionamentul a fost uşor de dedus din declaraţia agentului Marius., un poliţist cu o tresă, care de cinci ani de zile se chinuie să urce în... ierarhie, dar care, din motive numai de el bănuite nu reuşeşte să îşi surclaseze colegii de la poliţia municipală alexăndreană. Ar fi şi greu, de vreme ce omul legii îşi etalează brăţara de aur în greutate de zeci de grame şi, pe deasupra, tânărul metamorfozat doreşte funcţii înalte după ce a absolvit „la galaxie” o universitate pe care doar cine nu vrea nu o face.
Dar, peste toate aceste răutăţi, un lucru trebuie remarcat. Oamenii legii îşi fac datoria aşa cum scrie la carte, fără să ţină cont de micile şicane sau răutăţi pe care le fac „infractorii”, observând nivelul scăzut de inteligenă al foştilor şi actualilor miliţieni care îl etalează în faţa conducătorilor auto.
În ceea ce priveşte mizeria gramaticală în care un agent de poliţie trăieşte, putem să remarcăm doar faptul că omul cu nişte clase mai multe ca trenul terfeleşte limba română, ca şi când moştenirea acestui popor ar fi câştigată la bursă sau la jocul de noroc, babaroase, poker sau alte metehne populare. Dacă cineva are curiozitatea să vadă, ne referim la şefii poliţiei teleormănenne, la unii dintre ei, sunt invitaţi să... vizioneze procesele verbale din a doua jumătate a lunii august şi atunci se vor convinge.
La final nu ne rămâne decât să consemnăm faptul că imaginea miliţienilor este de genul „sun, esse, fui şi futurum, în unele cazuri! Doar pentru cunoscători!